Publicat pe Lasă un comentariu

Displazia de șold la bebeluși – cauze și tratament

Displazia de șold la bebeluși

Displazia de șold apare la 1 din 1000 de bebeluși născuți, poate fi unilaterală (la un singur șold) sau bilaterală (la ambele șolduri).

Dar ce este mai exact displazia de șold?

Este o dezvoltare anormală a articulației coxo-femurale. Cavitatea osului în care se fixează capătul rotunjit al femurului nu este îndeajuns de adâncă. Astfel, femurul alunecă parțial sau total în afară.

Potrivit Institutului Internațional de Displazie de Șold:

“După naștere, poate dura chiar și câteva luni până când articulațiile bebelușului se vor așeza în mod natural. Riscul apariției displaziei de șold apare, adesea, la naștere sau în primele luni de viață. Deja la 6 luni, bebelușul își dublează greutatea, șoldurile sunt mai dezvoltate, iar ligamentele mai puternice. Astfel că, riscul de a apărea displazia de șold sunt mult reduse.”

Din păcate, displazia de șold se poate agrava purtând marsupii neergonomice. Picioarele atârnă, trăgând de șolduri în jos și punând presiune pe articulațiile încă fragile. Pentru a preveni și, chiar, trata, se recomandă sistemele de purtare ergonomice.

Cauzele displaziei de șold

Displazia de șold poate fi una incipientă când ligamentele din jurul șoldului sunt slăbite sau avansată când șoldul este deja dislocat din articulație. Chiar și la nivel incipient, displazia de șold poate duce, în timp, spre osteoartrită.

Continuă să citești Displazia de șold la bebeluși – cauze și tratament

Publicat pe Lasă un comentariu

Avantajele unui sistem de purtare ergonomic!

Sisteme de purtare din toate timpurile

După 9 luni de sarcină, cu siguranță v-ați obișnuit împreună și vreți să rămâneți conectați. Cel mai practic și util mod este acela de a-ți purta bebelușul peste tot, într-un sistem de purtare. Și cel mai important, într-un sistem de purtare ergonomic!

De ce să optezi pentru un sistem de purtare?

Pentru că aveți, amândoi, numeroase beneficii. Dar cel mai important, pentru că un sistem de purtare îți poate face viața mai ușoară.

Purtarea bebelușului a reprezentat o etapă esențială în multe culturi, de-a lungul vremii. Încă din cele mai vechi timpuri, purtatul bebelușului era cel mai natural și practic mod de a fi aproape de cel mic în timp ce îți faci treaba.

Ilustrări vechi din multe colțuri ale lumii atestă popularitatea folosirii sistemelor de purtare: Continuă să citești Avantajele unui sistem de purtare ergonomic!

Publicat pe Lasă un comentariu

Gălbenele – vindecă și hidratează pielea

Folosite încă din antichitate întâi la greci, apoi la romani, florile de gălbenele erau simbolul frumuseții când venea vorba de îngrijirea pielii și erau consumate sub formă de ceai pentru a trata insomnia și stresul.

Bogate în ulei volatil, carotinoide, flavonoizi, polizaharide, acizi aromatici, mucilagii, rășină, dar și saponine, glicozide și sterol, florile de gălbenele au un efect antiinflamator. De aceea, vindecă și calmează pielea, o hidratează foarte bine, iar la bebeluși poate fi folosită încă din prima zi de viață.

Asigură un somn liniștit, o digestie bună și are multiple calități.

Relaxare pe interior

Înainte de masa de seară, o ceașcă de ceai de gălbenele te va ajuta să lași deoparte stresul, nervozitatea si anxietatea. Calitatea somnului va fi cu mult îmbunătățită. Este recomandată și în combaterea depresiei și a deficitului de atenție. Dacă vrei să-ți prepari ceaiul, adaugă într-o cană cu apă clocotită o lingură de flori de gălbenele. Lasă-le la infuzat 5-7 minute, strecoară și consumă, de preferat, înainte de masă.

Continuă să citești Gălbenele – vindecă și hidratează pielea

Publicat pe Lasă un comentariu

Fructe și legume fără ceară!

Cum scăpăm de ceara de pe fructe și legume

Fructe, legume și alimente tot mai procesate, stropite și ceruite din abundență?!

Știm cu toții că suntem înconjurați de ele la tot pasul, dar în urma conștientizării, este greu să mai facem greșeli și atunci ne canalizăm atenția și energia căutând soluții pentru ca noi și, mai ales, cei mici ai noștri, să trăim cât se poate de „mai sănătos”.

Știu, este dificil și nu mereu la îndemână să avem aceste opțiuni în mânecă. Dar ele există! De curând, prietenul Google mi-a scos în cale un titlu cu o mare legătură, indirectă și inteligentă în egală măsură, cu ce am să vă povestesc mai jos. Cum e cu profitul făcut cu lumânarea…

Continuă să citești Fructe și legume fără ceară!

Publicat pe Lasă un comentariu

Ce simte în sarcină bebelușul și cum îl stimulez

Ce se întâmplă în lumea intrauterină nu mai este demult un mister. Tehnologia avansată ne aduce cu sine informații prețioase despre ce se întâmplă cu bebelușul în timpul celor 40 de săptămâni de sarcină.

Lumea în burtica mamei

Dar ce se întâmplă acolo, în uter, din punct de vedere senzorial?

Nu degeaba, se spune că în burtică este cald și bine. Deși aparatul digestiv este cu totul diferit de cel reproductiv, vezi definiții burtă vs uter. Temperatura aici este una neutră având în vedere faptul că în perioada gestațională, fătul nu percepe durere și nici senzație de cald sau de frig.

Începând cu săptămâna 3 de la concepție, când poate nici nu ai aflat de surpriza care te așteaptă, primul care se dezvoltă este simțul tactil.

Cum îl stimulezi: îndată ce crește burtica, este tare plăcut să o atingi și să te gândești că acolo se ascunde un ghemotoc. Descoperă mișcările care-i sunt pe plac și fă-ți un obicei din a crea o legătură a voastră, specială! Continuă să citești Ce simte în sarcină bebelușul și cum îl stimulez

Publicat pe 3 comentarii

Bola – pandantiv cu clinchet de clopoțel

Bola, “Harmony Ball” sau “Druid Ball”? Îți sună cunoscută această denumire? Ei bine, Bola este o bijuterie cu o poveste interesantă și cu beneficii multiple pentru femeile însărcinate. Și pentru bebeluși. :)

Este o bijuterie delicată, creată special pentru femeile însărcinate. Clinchetul, asemănător cu cel al unui clopoțel, te va încânta și pe tine și pe minunea din burtică pe toată durata sarcinii. Încă din săptămâna 20 de sarcina, bebelușul din burtică va auzi și va recunoaște sunetul armonios. Iar asta îl va calma și îi va da siguranță și după ce se va naște.

Povestea acestui pandantiv

Legenda spune că Bola își are originea în cultura balineză și mayașă. Astfel că, atât în Bali, cât și în Mexic, femeile care rămâneau însărcinate purtau această bijuterie atât în timpul sarcinii, cât și după. Transmisă din generație în generație, avea o încărcătură spirituală și reprezenta o tradiție de familie cu efect de calmare a bebelușului.

Continuă să citești Bola – pandantiv cu clinchet de clopoțel

Publicat pe Lasă un comentariu

Bumbac organic potrivit – cum îl descopăr?!

Pătură groasă din bumbac organic Fresk - Fox pink

Când este mic și pufos, bebelușul are nevoie doar de câteva lucruri: lapte matern, protecția și dragostea părinților și confortul câtorva hăinuțe sau accesorii din bumbac organic care să-l încălzească. Să-i dea senzația de siguranță și de confort maxim.

Pielea bebelușului este delicată, mai ales în primul an de viață. Și are nevoie de materiale textile calitative, pure, cu care pielea lui să intre în contact. Hainele din bumbac organic sunt moi la atingere asigurând un maxim de confort. Nu conțin metale grele și pesticide pe care pielea lui le-ar absoarbe cu ușurință, lăsând-o să respire. Să nu uităm că mercurul poate afecta sistemul nervos periclitând buna dezvoltare a organismului. Nefiind prelucrate sintetic, ori tratate chimic, hăinuțele din bumbac organic rezistă la spălări și utilizări repetate. Își mențin culoarea în timp și sunt o investiție inteligentă de durată.

Logo Fresk

Fresk a creat o colecție minunată de astfel de haine potrivite pentru pielea sensibilă a bebelușilor. De la body-uri, saci de dormit, pijamale la tot felul de bluze cu capse, bavețele, pături groase de iarnă cu multiple întrebuințări din bumbac organic 100%. Continuă să citești Bumbac organic potrivit – cum îl descopăr?!

Publicat pe 2 comentarii

Bumbac organic versus bumbac convențional

Colecție Fresk bumbac organic

Te-ai întrebat vreodată din ce sunt făcute hainele pe care le porți tu sau copilul tău? Ai avut răgaz să descifrezi eticheta? Probabil ai văzut că pe piață sunt anumite mărci de haine, precum Fresk, care folosesc doar bumbac organic? Oare de ce sunt aceste haine mai bune?

În căutarea celei mai bune soluții pentru pufoșenia mea, am ajuns să citesc despre bumbac și, mai ales, despre bumbacul organic. Acum știu ce să aleg și am să-ți povestesc și ție…

Una dintre cele mai vechi și mai cultivate plante este bumbacul din care se obțin fibrele de bumbac folosite apoi în fabricarea materialelor textile. În jurul semințelor se formează firicele de bumbac pe care fermierii le prelucrează obținând fibre moi, pufoase, potrivite pentru uz textil, ușor de tricotat, țesut și vopsit. Continuă să citești Bumbac organic versus bumbac convențional

Publicat pe Lasă un comentariu

Schimbări emoționale în sarcină și alăptare

Poza Lamaze - sarcină și alăptare

Perioadele de sarcină și alăptare sunt foarte intense din punct de vedere emoțional. Acestea sunt caracterizate de vulnerabilitate, schimbări bruște de dispoziție și dezvoltarea instinctelor materne.

Din fericire, corpul nostru dispune de o gamă largă de mijloace de creștere a nivelului de bună dispoziție și sănătate. O alimentație diversificată, râsul, exercițiile fizice ușoare, atingerile, meditația/rugăciunea, masajul, ajută la descărcarea tensiunii. În plus, se elimină hormonii de stres, împiedicând transmiterea acestora la copil prin placentă sau lapte matern.

De ce plângem în sarcină și alăptare?

Dr. William Frey, biochimist la Centrul Medical St. Paul-Ramsey din Minessota, a studiat compoziția chimică a lacrimilor umane. Astfel, a descoperit că plânsul din motive emoționale duce la înlăturarea unor reziduuri și substanțe toxice din corp acumulate ca rezultat al stresului.

Continuă să citești Schimbări emoționale în sarcină și alăptare

Publicat pe Lasă un comentariu

Ce este Doula?

Doula este o persoană specializată, care oferă sprijin, îndrumare şi încurajare femeii însărcinate şi pe tot parcursul travaliului. Colaborează cu personalul medical şi facilitează comunicarea între pacientă şi cadrele medicale.

Conform Asociaţiei DONA International, rolul unei doula poate fi rezumat în şapte obiective:

  • Recunoaşte naşterea ca fiind o experienţă cheie, de care mama îşi va aminti toată viaţa;
  • Înţelege fiziologia naşterii şi nevoile emoţionale ale femeii în travaliu;
  • Ajută gravida şi partenerul ei în pregătirea şi realizarea planului lor de naştere;
  • Rămâne alături de gravidă pe toată durata travaliului;
  • Oferă suport emoţional, măsuri de confort fizic, un punct de vedere obiectiv, precum şi asistenţă în obţinerea de informaţii de care femeia are nevoie pentru a lua cele mai bune decizii;
  • Facilitează comunicarea între femeia în travaliu, partenerul ei şi furnizorii de servicii medicale;
  • Doula asigură o experienţă pozitivă a naşterii, utilizând diverse tehnici, cum ar fi vizualizarea, masajul, presopunctura şi respiraţia pentru a reduce durerea din timpul travaliului. Ea sugerează schimbări de poziţie pentru progresul travaliul şi poziţionarea fătului. Ea oferă, de asemenea, îndrumare şi încurajare pentru a scădea frica şi anxietatea şi încurajează atingerile şi comunicarea între femeia în travaliu şi partenerul ei.

Continuă să citești Ce este Doula?

Publicat pe Lasă un comentariu

Luăm medicamente în alăptare? – Partea 2

Azi continuăm să vă informăm despre administrarea de medicamente în alăptare.

Efectul acestor medicamente asupra bebelușului?

Un prim raport cu privire la modul în care medicamentele și chimicalele trec în laptele matern a fost publicat în 1983 și apoi revizuit în 1989 și 1994.

În general, medicamentele trec în laptele matern în cantități foarte mici. Astfel, doza la care sugarii sunt expuși este foarte scăzută, cu mult mai scăzută până și decât doza uzuală pentru categoria de vârsta “sub 1 an”.

Cu toate acestea, toți bebelușii expuși la medicamente prin laptele matern trebuie observați cu privire la posibile efecte secundare. Printre aceste se numără: distrugerea florei intestinale și tulburări digestive de la unele antibiotice, sindrom cenușiu (cloramfenicol), tulburări neurologice (metronidazolul); methemoglobinemie (unele analgezice), diaree (purgativele), somnolență (sedativele), insuficiență corticosuprarenală și întârzierea creșterii (cortizonii); acidoză, hemoragii, tulburări respiratorii, convulsii (aspirină, indometacin), hipotiroidism (antitiroidienele). Sunt și medicamente complet interzise în alăptare, cum ar fi amiodarona, antireumatice (fenilbutazonă, săruri de aur), citostaticele, compușii radioactivi, litiul, retinoizii, medicamentele care scad producția de lapte (bromocriptină, diuretice tiazidice).

Continuă să citești Luăm medicamente în alăptare? – Partea 2

Publicat pe Lasă un comentariu

Luăm medicamente în alăptare? – Partea 1

Avantajele alăptării sunt binecunoscute atât pentru mamă, cât și pentru bebelușul ei. Problemele apar când mama trebuie să ia medicamente în alăptare, pentru câteva zile ori pentru perioade mai lungi de timp.

Luăm sau nu medicamente în alăptare?!

Din păcate, mamele care alăptează sunt descurajate din start de majoritatea medicilor. Li se recomandă să își înțarce bebelușii. Motivul ar fi acela că ar avea de suferit de pe urma medicamentelor. Ceea ce este și nu este adevărat în totalitate. Depinde, practic, de foarte mulți factori, de care nu (întotdeauna) se ține seama în momentul recomandării înțărcării.

Foarte multe dintre medicamentele uzuale prescrise mămicilor care alăptează nu au niciun efect asupra laptelui ori asupra bebelușului. Indicația de a înțărca sugarul nu este singura variantă în cazul în care urmeazi un tratament. Pentru că trebuie să ții cont de mai multe variabile. Printre acestea, cel mai important este să știm dacă medicamentul este cu adevărat interzis în alăptare. Continuă să citești Luăm medicamente în alăptare? – Partea 1

Publicat pe 2 comentarii

Ce este Homeopatia?

În ultimii 3 ani și jumătate, de când am devenit părinți, am descoperit multe lucruri, oameni și metode prin care viața noastră pur și simplu s-a transformat într-o viață mai bună.

Un astfel de aspect este și cel legat de modul în care ne tratăm diversele afecțiuni ale corpului fizic și mental. Este vorba despre homeopatia practicată după metoda unuia dintre cei mai renumiți medici homeopaţi contemporani, indianul Rajan Sankaran, mulțumită unui medic extraordinar care i-a adus descoperirile și în România.

Cu această ocazie vă anunț că în curând în Mamagazin veți descoperi mai multe despre homeopatie fie prin articole, materiale video sau cărți. Fiți cu ochii pe noi pentru că ne dorim să vă introducem in minunata lume a homeopatiei.

Dar să o luăm cu începutul: Ce este Homeopatia?

Publicat pe Lasă un comentariu

Oare am suficient lapte? Pot alăpta?

Principala grijă a mamelor care alăptează este: am suficient lapte?
Acesta este şi principalul motiv pentru care se apelează la suplimentarea cu lapte formulă. De cele mai multe ori, acest lucru ne face să intrăm într-un cerc vicios în care vom avea din ce în ce mai multă nevoie de lapte praf, iar şansele pentru alăptarea exclusivă să scadă considerabil.

Pentru a înţelege şi a nu cădea în această capcană, voi explica cum se produce laptele în sân.

Ca orice organ al corpului omenesc, sânul funcţionează minunat, în strânsă legătură cu mesajele pe care le primeşte. Astfel, sânul nu iroseşte resurse producând mai mult lapte decât este necesar.

Hai să vedem împreună dacă am suficient lapte!

Sânul produce lapte după regula simplă a cererii şi a ofertei, mulându-se perfect pe nevoile bebeluşului.

De exemplu, dacă bebeluşul trece printr-un puseu de creştere şi are nevoi crescute de lapte, el va dori să stea mai mult timp la sân. Atunci sânul va produce mai mult lapte. La fel, dacă bebeluşul sau copilul doreşte să se înţarce, sânul nu va mai fi stimulat şi va produce din ce în ce mai puţin lapte.

Ce se întâmplă când dăm un supliment de lapte praf? (fac aici o scurtă paranteză şi vă recomand, dacă este nevoie, să nu îl daţi cu biberon, ci cu linguriţa, pahar special de hrănire sau seringă)

Laptele praf este mai greu de digerat şi eliberează stomăcelul bebeluşului într-un timp mai lung. În plus, provoacă bebeluşului somnolență. Aici poți vedea o comparație între nutrienții laptelui matern și cei ai laptelui formulă (laptele praf).

Dacă, poate la prima vedere, vă bucuraţi de o pauză mai lungă, consecinţele apar imediat:
– sânul este mai puţin stimulat şi va produce mai puţin lapte;
– stomacul bebeluşului care deja a fost forţat cu o cantitate mai mare de lapte praf va dori să primească mai mult lapte și la următoarele mese;
– cantitatea de lapte suplimentat va creşte;
– iar sânul va fi mai puţin stimulat, producând tot mai puțin lapte.

Totuși, ce putem face?

1. Să nu cădem în capcana folosirii laptelui praf. Vă recomand nici să nu aveţi în casă vreo cutie, mostră de lapte praf doar „în caz că…”.

2. Dacă, la un moment dat, sub presiunile celor din jur vă vine ideea de a da lapte praf – noi avem o lozincă: „Înainte de a-i da lapte praf, dă-ne un telefon la 0721 44 44 11!”. Ne puteţi contacta oricând aveţi nevoie!

3. Dacă există totuși nevoia de a suplimenta laptele la sân avem multe mijloace de a reveni la alăptarea exclusivă. Produsele pe care le-am testat și pe care le recomandăm datorită rezultatelor obținute de mame sunt pompele de sân Ameda sau produsele de stimulare a secreţiei lactate.
În plus, un consilier în alăptare certificat internațional IBCLC, îţi poate veni întotdeauna în ajutor. Iată și lista completă a consultanților în alăptare din România.

Majoritatea mamelor produc suficient lapte pentru bebeluşul lor!

Insistăm atât de mult pe alăptarea exclusivă pentru că de beneficiile alăptării poate aţi mai auzit, dar de riscurile alimentaţiei artificale se vorbeşte mult prea puţin!

Sursă foto: http://flic.kr/p/gvhs77

Publicat pe Lasă un comentariu

Primele zile acasă și teama de necunoscut!

Felicitări, ai devenit mămică!

Cele 9 luni de sarcină au trecut şi acum bebeluşul tău se bucură să te cunoască.

Fie că ai născut ȋntr-un spital de stat sau într-o maternitate privată, atunci când vine vestea externării poţi fi cuprinsă de un sentiment de nesiguranţă. Simţi în acelaşi timp bucuria de a reveni acasă, ȋnsa poate apărea şi teama pentru momentele în care vei rămâne singură cu bebeluşul tău.

Este normal să fii îngrijorată şi să iţi fie teamă că nu te vei descurca!

Te încurajăm prin a-ti spune că instinctul matern funcţionează extraordinar de bine și totul e simplu dacă este și natural!

Căminul vostru poate că nu va arăta aşa cum erai obişnuită să îl vezi zilnic, dar fii sigură că este ceva trecător, iar lucrurile se vor aşeza la locul lor curând. Pentru ca toată atenţia ta să se îndrepte către cel mai mic şi mai nou membru al familiei, care are nevoie în permanenţă de dragoste, hrană si îngrijire, te sfătuim să accepţi orice ajutor îţi este oferit de către cei care îti sunt aproape.

Bebelușul doarme mult în primele zile de viaţă. Profită de aceste momente pentru a te odihni!

Odată ajunşi acasă, probabil cei din familie si prietenii vor dori să vă vadă. Te sfătuim să limitezi vizitele pană când vei putea să te bucuri de atenţia şi dragostea lor. Este bine atât pentru tine cât şi pentru bebeluş.

Ne dorim să fii o mămică informată şi relaxată! De aceea îţi oferim câteva recomandări pentru primele zile petrecute acasă cu bebeluşul tău!

Despre EL:

  • în primul rând bebeluşul va avea nevoie de hrană. Alăptează-l la cerere! Te va ajuta si pe tine la stimularea lactaţiei, îl va ajuta şi pe el să-şi satisfacă nevoia de hrană şi se va simţi în siguranţă.
  • ȋmbracă-l lejer pentru a se simţi confortabil! Este indicat ca temperatura din încăpere sa fie de 22-24 grade Celsius. Spunem NU mănuşilor folosite în scopul de a-l proteja sa nu se zgârie. Mai indicat este să îi tăiem unghiile şi să-i lăsăm mânuţele să respire!
  • oferă-i plăcerea de a face baie zilnic, chiar daca mai are cordonul ombilical prins. Îţi recomandăm să foloseşti o cădiţă cu apă suficientă, astfel încât micuţul tău să-şi aducă aminte cu plăcere de momentele petrecute în burtica ta. Nu există pericol de infecţii în zona ombilicală dacă vei curăţa buricul după fiecare baie.
  • pe timp de noapte bebeluşul poate dormi mai mult fără să mănânce. Este de preferat să dormi şi tu linistită! Te va anunţa el când va avea nevoie de hrană. Asigură-te însă că în timpul zilei este hrănit suficient, astfel încat in 24 de ore să fie alăptat de cel putin 8 ori!

Despre TINE:

  • în primele zile după naştere corpul tău poate fi slăbit. De aceea îţi recomandăm să te hrăneşti echilibrat şi să consumi zilnic fructe, legume, carbohidraţi si proteine. Nu există alimente interzise atunci când alăptezi! Mănâncă orice, dar cu moderaţie!
  • odihna si stimularea prin suptul bebeluşului te vor ajuta să cresti cantitatea de lapte produsă de sânii tăi. Foloseşte cea mai confortabilă poziţie de alăptat si bucură-te împreună cu micuţul tău de aceste momente!
  • la câteva zile de la naştere poate apărea furia laptelui. În acest caz, un masaj corect al sânilor înainte de alăptat si folosirea unei pompe de sân te pot ajuta. Dacă sânii tai rămân tensionaţi, ȋţi recomandăm sa apelezi la un consilier în alăptare care te va ajuta să depăşeşti aceste momente.
  • urmareşte cu atenție anumite aspecte legate de bebeluş: să fie hrănit suficient; aspectul şi numărul scaunelor, dar şi al scutecelor ude; starea generală – dacă este activ, fericit, liniştit ( aceste stări îţi vor confirma că esti pe drumul cel bun ); cântărirea la 10-14 zile – când verificăm dacă a recuperat greutatea de la naştere.
  • pentru că fără aer nu putem trăi, da, ai ghicit :) te sfătuim să petreci zilnic momente în aer liber împreună cu bebeluşul tău. Lumina şi aerul vă vor ajuta pe amândoi!

Acum eşti o mămică informată si cu siguranţă totul ţi se va părea mai simplu!

Ascultă-ţi bebeluşul și vei şti întotdeauna ce este mai bine pentru el!

Succes!

 

Cu drag,

Elena Mărunțeanu

Publicat pe Lasă un comentariu

Rolul taților în procesul alăptării

Un articol pentru tați și mame!

Observ în fiecare zi tătici care se implică activ în creșterea copiilor. Sunt convinsă că mulți dintre ei participă la toate activitățile desfășurate încă de la naștere. Mă bucură enorm această schimbare în bine ce devine de la zi la zi tot mai vizibilă.
Și atunci întreb: “Cine ne influențează cel mai mult atunci când pășim pline de entuziasm în această lume a mămicilor?” Ei bine, partenerul de viață!

Cu siguranță că influența există și din partea cadrelor medicale sau din partea societății în care trăim. Să nu uitam și de ceilalți membri ai familiei (mama – care ne spune ca și ea a crescut X copiii; bunica – și ea bucuroasă de strănepoți, care ne ajută cu diverse “leacuri bătrânești”; mătușa – care își aduce aminte și parcă retrăiește momentele în care a devenit și ea mama, etc. ) sau de prietene – care au devenit mame. Fiecare dintre ele au avut experiențe diferite pe care vor să ni le împărtășească în dorința de a ne ajuta.
Dar cel care este acolo cu noi tot timpul, în majoritatea cazurilor, este tatăl copilului nostru. El vede și simte toate trăirile noastre și ceea ce face sau spune ne va influența categoric.

Așadar, dragi mămici dornice de atingerea fericirii absolute alăptând oriunde, oricând și oricum :) este bine ca înainte de naștere să discutați cu partenerul de viață și să stabiliți ÎMPREUNĂ drumul pe care doriți să mergeți.

Dacă este cazul, argumentați! Aveți cu ce ☺ Noi vă ajutăm cu câteva idei:

  • laptele matern este cel mai bun aliment pentru bebeluș
  • îl poți oferi oricând la temperatura potrivită fără nici un efort – adio probleme de genul: încălzirea apei – cât trebuie să fie de caldă, sterilizarea biberoanelor, etc.
  • îl ai cu tine la pachet oriunde ai merge fără să pregătești bagaje speciale :)
  • bebelușul face toată treaba și după masa nu ai nici vase de spălat :) ce poate fi mai simplu?
  • împreună veți putea oferi bebelușului ceea ce este natural și firesc să primească de la mama lui – laptele matern!

Pentru încurajare oferim tăticilor câteva sfaturi, astfel încât să îi ajutăm să influențeze procesul alăptării într-un mod pozitiv!

Ce lucruri poți face ca să fii un tată adevărat?
Oferă suport emoțional. Participă și susținemama în timpul alăptării – astfel va simți că nu este singură și se va simți mai puternică; încurajeaz-o! (“Vom reuși!” “Vei alăpta fericită mult timp!” “Vom trece și peste asta!” “Sunt alături de tine!”) . Vei rămâne surprins când vei realiza cât de mult contează. Susține-o și în fața celorlalți – fii alături de ea când apar persoane care prin diverse argumente ar putea pune la îndoială buna desfășurare a procesului alăptării.

Oferă ajutor casnic. Spală vasele, astfel încât mama să nu se gândească la ele știindu-le acolo așteptând. Pregătește ceva rapid de mâncare sau dacă nu te descurci, vorbește cu cineva să te ajute în acest sens – ea va uita să se hrănească echilibrat. Schimbă scutecul bebelușului – te va ajuta și pe tine să construiești o relație cu copilul vostru. Participă activ la tabieturile de “noapte bună!” – masaj, baie, adormire – astfel bebelușul va dormi liniștit, știind că amândoi sunteți acolo să îl ocrotiți.

Informează-te astfel încât să știi ce este și cum arată o pompă de sân, un mamelon de silicon, lanolina sau o pernă de alăptat – vei vedea singur cât de apreciat vei fi pentru asta.

Bucură-te împreună cu soția ta de aceste momente – sunt unice! Cu siguranță îți vei aminti de ele și la bătrânețe :)

Ce lucruri NU îți recomandăm să faci:
NU o încuraja să renunțe la alăptat atunci când vă aflați într-un moment dificil! Cu siguranță cu puțin ajutor din partea unei persoane care poate oferi consiliere în alăptare, veți reuși să depășiți momentul de criză. Da, vor exista și astfel de momente și este bine să o încurajezi să ceară ajutor! Orice situație grea din perioada alăptării are cel puțin o soluție!

NU compara cazul vostru cu cel al altor părinți. Fiecare mamă este unică! Fiecare bebeluș este unic! Fiecare proces de alăptare se desfășoară într-un mod unic!

NU descuraja mama atunci când este necesar să alăpteze în public! Este dreptul bebelușului să mănânce ORICÂND și ORIUNDE, așa cum și voi luați masa în oraș, de exemplu. ☺

Un ultim aspect, dar la fel de important: pe langă hrană, bebelușul vostru are nevoie în permanență de multă dragoste necondiționată, liniște și armonie în atmosfera de acasă, siguranță. Doar împreună veți reuși să îl ajutați să se dezvolte în echilibru fizic, emoțional și psihic.

Sursă foto: http://flic.kr/p/7Uwdid

Publicat pe Lasă un comentariu

Haideti pe 7 august 2013 sa sprijinim alaptarea!

Si anul acesta, ca de altfel in ultimii 4 ani, sarbatorim odata cu lumea intreaga, Saptamana Internationala a Alaptarii 2013 intre 1- 7 august 2013.

Ma bucur mult sa vad ca aceasta sarbatoare internationala a devenit o traditie si in tara noastra.
Ma bucur si mai mult sa vad ca in fiecare an in marile orase din tara se tin workshop-uri, intalniri, grupuri de suport, demonstratii, cursuri si multe altele, toate avand un punct comun, acela de a promova alaptarea.

Misiunea aleasa de cei care se numesc suporteri ai alaptarii este una plina de responsabilitate si constientizare. Prin ei m-am integrat si eu in ultimii ani de cand am revenit in tara.

Si pentru ca vreau sa fac mai mult ca sa cresc rata alaptarii de doar 12,6% cu care Romania merge de gat an de an din 2010 incoace, m-am pus pe organizat un eveniment numit “Sprijinirea Alaptarii: Aproape de Mame”, precum si tema anului.
O am alaturi de mine in acest demers pe Mihaela Nita, medic pediatru in cadrul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu”, consilier in alaptare certificat international si membru ILCA.

Evenimentul va avea loc pe 7 august 2013, incepand cu ora 18:00 in cadrul Amfiteatrului Mare al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu” (Bl. Iancu de Hundoara, nr. 30-32, sector 1, Bucuresti).

Sprijinirea Alaptarii: Aproape de Mame

Temele ce vor fi abordate vor pune accentul cat mai mult pe sprijinirea alaptarii pe care o oferim (sau nu) fiecare dintre noi, cei care intram in legatura cu mamele care alapteaza. Asta indiferent ca suntem membrii ai familiei, cadre medicale, mame, prieteni, angajatori sau membrii ai institutiilor guvernamentale.

Este important ca fiecare om care are ceva de spus despre alaptare sau unei mame care alapteaza sa fie constient si responsabil de mesajul pe care il transmite. O consecinta a acestor sfaturi/recomandari/povestiri/initiative este aceea ca, desi mamele isi doresc sa alapteze si initiaza de cele mai multe ori procesul alaptarii dupa ce au nascut, ajung sa incheie acest capitol din viata lor si a bebelusilor lor cu mult inainte de primele 6 luni din viata unui copil.

Un alt lucru cu care vrem sa plece de la acest eveniment participantii este acela ca exista din ce in ce mai multe persoane preocupate de instruirea mamelor, personalului medical, tatilor despre alaptare. Astfel, mamele vor ajunge atunci cand vor avea nevoie de sprijin pe maine bune, unde vor primi incurajari si informatii corecte si complete.

Printre invitatii acestui eveniment se numara consilieri in alaptare, medici, moase, mame, psihologi, artisti si nu numai.
Fiecare va transmite un mesaj de suflet tuturor celor care vor participa la eveniment astfel incat sa devina suporteri devotati ai mamelor care alapteaza. Asa cum maratonistii au pe parcursul cursei pe ici pe colo oameni dragi care ii incurajeaza, asa si mamelor care alapteaza le-ar prinde bine astfel de suporteri, adevarati, devotati si care nu pun niciodata la indoiala reusita.

Dragilor, va invitam cu mare drag sa ne fiti alaturi, miercuri, 7 august 2013, ora 18:00 la evenimentul care va incheia Saptamana Internationala a Alaptarii 2013, “Spijinirea Alaptarii: Aproape de mame”.
Suprizele vor fi multe atat pentru mamici, cat si pentru tatici si pitici. Veniti cu totii sa ne bucuram de alaptare!

Va asteptam cu drag,
Eugenia & Mihaela

Publicat pe Lasă un comentariu

Alaptarea in locuri publice

Alaptarea este un proces absolut natural si orice mama ar putea sa se simta confortabil sa isi ridice discret bluza si sa-si alapteze bebelusul oricunde ar fi. Insa, traim intr-o societate in care acest lucru nu este atat de usor de facut si de acceptat. In tara noastra, sanii sunt inca vazuti ca niste obiecte sexuale. De aceea, nu este absolut nicio problema sa vedem sani expusi pe plaja, insa vedem destui oameni dezgustati de-a dreptul, la vederea mamelor care alapteaza in parc sau pe o banca intr-un mall.

Generatiile trecute si-au hranit, majoritar, copiii cu biberonul, ceea ce a dus la o expunere foarte mica a mamelor in timpul procesului de alaptare. Asta este unul dintre motivele care socheaza la nivel de valori si supara multi oameni. Cred cu tarie ca unul dintre modurile prin care putem schimba asta este ca mamele sa alapteze deschis, confortabil si discret, astfel incat oamenii, dar in special copiii sa vada ca alaptarea este normala.

Cu cat numarul mamelor care alapteaza creste, lucrurile se vor schimba.
Mi-am alaptat copiii oriunde, in parc, in vacante sau in supermarketuri purtandu-i pe princhidei in sling, wrap sau Manduca, in spatiile special amenajate din aeroporturi, in restaurante, la terase, la intalnirile LLL.
De multe ori m-am oprit langa mame pe care le-am vazut alaptand in public pentru a le felicita pentru lucrul minunat pe care il fac pentru copilul lor, pentru ele si pentru noi toti ceilalti. Unele dintre ele au parut deranjate initial ca ma apropii de ele, crezand probabil ca le voi critica sau le voi vorbi urat, insa s-au relaxat imediat ce au auzit urarile de bine si multumirile.
Cred ca mamele de azi sunt un fel de pionieri care usureaza lucrurile pentru generatiile urmatoare (copii nostri, copiii copiilor nostri etc.) pentru a alapta in general si pentru a alapta in public in special. Iata cateva idei care sa va ajute sa alaptati cat mai discret, oricunde ati fi:

  • Pastrati o atitudine pozitiva. Amintiti-va ca aveti tot dreptul de a va hrani bebelsului atunci cand acestuia ii este foame. Nu este vorba de dreptul de a alapta in locuri publice, este vorba de dreptul copilului vostru de a fi la sanul mamei atunci cand are nevoie – indiferent ca ii este foame, este obosit, bolnav, speriat sau orice alt motiv.
  • Gasiti-va un loc confortabil, fie ca este vorba de o banca sau un locsor dupa cateva rafturi cu haine. Creati-va propria “zona de intimitate”. Daca sunteti cu o alta persoana, rugati-o sa se pozitioneze fata de voi astfel incat sa va ofere si mai multa intimitate.
  • Imbracati-va cu haine special destinate alaptarii sau formate din 2 piese. Atunci cand va ridicati bluza ca sa alaptati, materialul va va acoperi partea de sus a sanului si bebelusul va acoperi restul corpului. Acum exista numeroase modele de haine de alaptat, la fel de frumoase ca si cele “normale”.
  • Fiti atente la primele semne de foame ale bebelusului. Un bebelus care plange tare va atrage cu siguranta atentia. Toti oamenii din jur se vor uita incruntati la voi pana cand bebelusul nu se va opri din plans. Incercati mai bine sa gasiti un loc in care sa alaptati imediat ce incepe sa se nelinisteasca, decat sa asteptati pana cand plange.
  • Puteti exersa alaptarea discreta in fata unei oglinzi sau a partenerului. Credeti-ma ca va va spune daca se vede ceva, pentru ca nici el, ca si voi nu-si doreste ca orice strain sa va vada sanii ☺
  • Alaptarea unui bebelus in locuri publice e mai usoara decat alaptarea unui tanar jucaus. Cu copiii mai mari puteti seta impreuna niste limite si puteti negocia. Toodlerii pot invata sa nu va ridice bluza sau sa nu se joace cu celalalt san in timp ce-i alaptati, la fel cum pot invata ca pot astepta pana cand vor putea fi pusi la san. Daca le spuneti “Poti sa sugi sau sa te joci cu titi cand ajungem in masina, nu chiar acum” este absolut OK daca sunteti la coada de la supermarket. Toddlerii nu sunt fericiti cand li se pun limite, dar este important sa fiti ferme si blande, asta daca nu vreti sa alaptati la insistente si trebuie sa va ridicati bluza in cele mai stanjenitoare locuri doar pentru ca asa vrea cel mic.
  • Cand mergeti la cumparaturi, fie alaptati in masina inainte de a purcede cu caruciorul printre rafturi, fie luati-va un instrument de purtat care sa permita alaptarea. Eu va recomand Manduca, pentru ca mi-a fost de mare folos in astfel de momente. Daca mergeti in mall-uri cautati zonele special amenajate si destinate alaptarii.
  • Cand mergeti la plaja, puteti folosi un prosop ca sa fiti mai discrete sau puteti sa va cumparati un costum de baie special creat pentru mamele care alapteaza. Daca va ganditi ca nu le veti mai folosi si dupa ce nu veti mai alapta, nu este chiar asa, pentru ca design-ul nu e cu mai nimic diferit de cel al costumelor de baie standard.

Orice metoda veti alege pentru a va alapta bebelusul in locuri publice, simtiti-va confortabil, astfel incat sa va bucurati impreuna cu bebelusul vostru de aceasta experienta.

Si nu uitati: nu este vorba de dreptul de a alapta in public, este vorba de dreptul copilului vostru de a manca.

 

Sursă foto: http://flic.kr/p/6N339Y

Publicat pe Lasă un comentariu

Alăptarea – uneori un traseu cu obstacole

Povestea familiei noastre este una ceva mai specială, plină de peripeții, dar în același timp o poveste pe care o voi împărtăși mereu cu drag celor pentru care viața alege căi mai puțin obișnuite. Pentru o frântură în plus de speranță, pentru un crâmpei de curaj.

În luna aprilie a acestui an, 2013, a venit pe lume Darius-Victor, băiețelul nostru, pe care l-am așteptat cu sufletul și cu brațele deschise timp de aproape 5 ani de zile, trecând cu greu peste obstacolele infertilității. Pentru minunea noastră, care probabil nu s-ar fi născut niciodată în absența tehnicilor moderne de fertilizare in vitro, ne-am dorit din prima clipă tot ceea ce poate fi mai bun pentru un bebeluș.
Ca viitoare mamă, am știut de la început că vreau să-i ofer copilului meu toate beneficiile alăptării la sân. Nu doar cele care țin de compoziția specială a laptelui matern, perfect adaptată nevoilor celui mic, ci și cele referitoare la confortul pe care bebelușul îl resimte la pieptul celei care i-a dat viață.
Ca urmare, pe parcursul sarcinii m-am documentat, citind mult despre ce presupune o alăptare corectă și achiziționând deja o bună parte din produsele care mă așteptam să facă misiunea alăptării ceva mai ușoară. Ceea ce nu aveam de unde să știu însă în acel moment, era că lucrurile nu vor decurge defel precum în zecile de articole și videoclipuri educaționale pe tema alăptării pe care le parcursesem.

Cezariana, nu întotdeauna o opțiune benevolă a mamei
Deja nu mai este un secret pentru nimeni: nașterea naturală facilitează adaptarea nou-născutului la mediul extra-uterin și face ca primii pași către alăptarea exclusivă la sân să fie cât mai lini. Dar ce se întâmplă atunci când circumstanțele nu permit desfășurarea firească a nașterii?
În cazul meu nașterea naturală, deși mi-aș fi dorit-o, nu a constituit din păcate nici un moment o opțiune. Având serioase probleme medicale de natură ortopedică, o sarcină obținută greu, cu risc crescut, recomandările medicilor au mers de la bun început către nașterea prin cezariană. Mai mult, cu doar o zi înainte de operația programată, am ajuns la camera de gardă cu sângerări și fără lichid amniotic (însă având membranele intacte), ceea ce a condus la practicarea unei cezariene de urgență.
Departe de a constitui un motiv pentru renunțarea la alăptat, operația cezariană nu este altceva decât un obstacol de surmontat. Este dificil? Cu siguranță. Este firesc să apară dureri atunci când se încearcă o poziție de alăptare care presupune ridicatul în șezut și e posibil ca pozițiile care presupun statul pe o parte să nu fie practicabile. Contracțiile uterine ce apar pe parcursul primelor alăptări vor fi cu atât mai dureroase. Sunt însă acestea suficiente motive pentru a renunța? Aș spune că nu, pentru că disconfortul se va diminua considerabil după doar câteva zile.

Alăptarea imediat după naștere
Recomandările specialiștilor sunt fără echivoc: ideal este ca sugarul să fie pus la sân în primele două ore după naștere pentru a stimula reflexul natural al suptului și a facilita alăptarea. Și totuși, ce se întâmplă când acest lucru nu este posibil?
Fiind în categoria pacienților diagnosticați cu endometrioză severă, am avut parte de o intervenție chirurgicală prelungită, medicii având destul de mult de lucru în încercarea de a repara cu ocazia cezarienei, pe cât posibil, leziunile cauzate de boală. Astfel, la o oră și jumătate de la nașterea lui Darius, mă aflam încă pe masa de operație. Inutil de spus că până în momentul în care am ajuns în salonul de terapie intensivă (TI) și mi-a fost adus bebelușul pentru primul alăptat, cele două ore trecuseră demult.
Am petrecut însă circa o oră cu copilul la sân, încercând să îi deschid apetitul pentru hrană (colostrul fiind și el esențial pentru început), pentru viață. După care, am insistat ca în ziua respectivă să fie adus pentru alăptare la cel mult trei ore pentru a continua procesul de „învățare”. Deși alesesem să nasc la o maternitate privată, declarată Spital prieten al copilului în urma unui parteneriat cu UNICEF, am avut neplăcuta surpriză să fiu descurajată (alături de alte proaspete mame aflate în același salon), spunându-mi-se că mi se recomandă să mă odihnesc în prima noapte, să iau un somnifer, pentru a fi în formă de a doua zi.
Știind cât de importantă este prezența mamei în viața copilului în primele 24 de ore, am insistat. Mi s-a atras atenția că voi deranja, pentru că plânsul copilului nu le va lăsa pe celelalte mame să se odihnească. Drept urmare, am fost mutată într-o cameră de lângă salonul de TI. Mai mult, seara s-a luat decizia transferării mele în rezerva aflată cu un etaj mai jos, deși aveam încă unul dintre picioare complet amorțit de anestezie. În plus, mi s-a precizat că terapia durerii poate fi mai puțin promptă în cazul celor aflați în rezerve :).
A meritat să insist în a-mi impune dorințele, în ciuda opoziției întâmpinate? Probabil că da, pentru că astfel am avut ocazia de a-l pune pe Darius la sân în prima sa noapte de viață. Nu știu în ce măsură a constituit o diferență esențială în procesul de alăptare, dar au fost cel puțin câteva clipe frumoase petrecute în familie (soțul meu fiind și el cazat în rezervă), pe care nu le voi da uitării.

Alăptarea, mereu nedureroasă?
În urma zecilor de articole despre alăptare pe care le lecturasem, reținusem bine un lucru: alăptarea corectă trebuie să fie nedureroasă. Toate cărțile vorbesc despre poziționarea corectă a copilului la sân și despre alăptarea regulată în primele zile. Aveam însă să aflu că, și în acest caz, teoria nu e totuna cu practica…

Aflată la primul copil, m-am bucurat în prima fază de sprijinul câtorva asistente de la secția de neonatologie pentru a poziționa copilul la sân. Ceea ce am constatat este că, spre deosebire de copilul model din articole, cel din brațele mele menținea respectiva poziție cel mult câte 1 minut. Iar odată plecate asistentele, mă chinuiam să repet, parcă la nesfârșit, re-atașarea la sân, cum mă pricepeam eu mai bine, în condițiile date. Rezultatul: după nici două zile ragadele erau prezente, iar durerea în timpul alăptării părea de nesuportat. Din sânul drept se scurgeau deja firișoare de sânge.
Recunosc că pentru câteva zile am ținut copilul la sân cu lacrimi în ochi. Toate cremele încercate păreau să nu funcționeze. Și cu toate acestea, în decurs de o săptămână, cu îngrijire corectă și persistentă a sânilor, ragadele au cedat, iar alăptarea a devenit așa cum trebuia să fie mereu: o plăcere.

Ce m-a ajutat pe mine? Toaleta sânilor, comprese (pernuțe cu gel) calde, aplicare constantă de creme cu lanolină și pansamente cu aloe vera o dată pe zi. Și multă, multă răbdare, plus încrederea că durerea nu va ține prea mult.

Oare am destul lapte?
Aceasta este o întrebare pe care teoria spune că aproape nicio mamă nu ar trebui să și-o pună. Asta dacă procedează conform recomandărilor, alăptare la cerere și evitarea suplimentării alimentației sugarului cu formulă de lapte praf.
În realitate, nu putem întotdeauna controla mersul lucrurilor în primele zile de viață ale copilului. În fișa medicală întocmită de neonatolog înaintea nașterii avusesem grijă să precizez că doresc să alăptez la cerere și că orice suplimentare a alimentației copilului cu formulă de lapte praf se va face numai în cazuri strict necesare și numai după ce acesta mi-a fost adus în rezervă pentru alăptare la sân.

Întâmplarea a făcut ca, în aceeași zi cu mine, în maternitate să fie 9 nașteri, deși doar 2 fuseseră programate. Ca urmare, cei doi neonatologi de gardă au fost suprasolicitați, ceea ce a făcut ca Darius să-mi fie adus pentru alăptare la intervale de circa 6-8 ore. Cum lactația funcționează pe principiul „cerere și ofertă”, la mai bine de 4 zile după naștere (când majoritatea mamelor se luptă, de regulă, cu furia laptelui), încă nu erau semne că s-ar fi instalat.
Instinctiv, am făcut totuși ceea ce am crezut că era mai bine, respectiv am continuat să pun copilul la sân cât de des s-a putut. În paralel, mai ales în intervalele ceva mai lungi dintre alăptări, am încercat stimularea lactației cu o pompă manuală sau cu pompa electrică pusă la dispoziție de maternitate. Iar în cele din urmă, începând din ziua a șasea, au început să se vadă rezultatele.
Cu ajutorul Ramonei Boroianu, consilier în alăptare pentru Mamagazin.ro, am învățat ulterior să combat prin masaj tendința de angorjare a sânilor și tot ea mi-a dat încredere că sunt pe calea cea bună în ceea ce privește alăptarea.
Susținerea a venit la momentul potrivit, chiar într-o după-amiază de duminică, în care grijile mele de proaspăt părinte, lipsit de experiență, atinseseră apogeul. Am înțeles atunci cât de important este să te bucuri de feedback-ul unui cunoscător, pentru a risipi temerile uneori poate nejustificate.

Când refacerea după naștere nu e ideală: complicațiile postpartum
La circa 10 zile după naștere, când lucrurile păreau să fi intrat deja pe făgașul normalității (durerile din zona cicatricii se diminuaseră, mă puteam deplasa ceva mai ușor, edemele cauzate de anestezie păreau să cedeze), mă aștepta însă o nouă surpriză.
Totul a început cu o ușoară roșeață în zona decolteului, pentru ca ulterior întreg corpul – cu excepția feței, a spatelui, palmelor și tălpilor – să fie afectat de o iritație tip urticarie, însoțită de un prurit accentuat. În urma vizitei la dermatolog și a unor îndelungi consultări cu medicii, am aflat și diagnosticul: o formă extrem de rară de erupție papuloasă pruriginoasă (PUPPP – afecțiune medicală specifică sarcinii), manifestată postpartum. Tratamentul: antihistaminice orale și aplicări de creme pe bază de corticosteroizi timp de minim 2 săptămâni (trebuia urmat prompt, în caz contrar evoluția explozivă a afecțiunii m-ar fi putut conduce la nevoia de terapie sistemică pe bază de corticosteroizi, ceea ce ar fi însemnat cel puțin întreruperea alăptării, dacă nu chiar încheierea ei).

Sigur, prima întrebare a fost: este acest tratament compatibil cu alăptarea? Iar răspunsul, după toate sursele (medici, Internet, studii) indica faptul că mă aflam undeva la limita la care medicația tindea să devină incompatibilă cu alăptarea la sân, mai ales din cauza localizării erupției.

Cu inima ușor strânsă, am decis să continui alăptarea, dar într-o formă ușor diferită, pentru a proteja copilul. Cu scopul de a-l feri pe Darius de zona pe care aplicam cremele, am preferat să utilizez pompa electrică pentru a-i oferi laptele matern, muls, pe parcursul tratamentului. Am folosit pompa electrică Ameda Lactaline, care mi-a salvat mult timp prețios (altfel consumat cu îngrijirea periodică a eritemului) prin faptul că permitea pomparea eficientă și simultană la ambii sâni. Ulterior tratamentului, am reluat alăptarea la sân fără dificultăți.

Colicii, un alt obstacol în calea alăptării?
După nașterea lui Darius m-am gandit adeseori la iluzia creată de majoritatea articolelor despre alăptare, portretizând acei bebeluși cuminți, care mănâncă liniștit la sân. Pentru noi, realitatea s-a arătat, de multe ori, ușor diferită. Din păcate, Darius a tras lozul mai puțin norocos al bebelușilor cu colici acute. Ceea ce nu se scrie în general, este că neplăcerea pricinuită de colici poate afecta și procesul hrănirii. Bebelușul, chinuit între durerile de burtică și senzațiile de foame, va avea la sân un permanent joc, între desprinderea bruscă urmată de contorsiunile specifice colicilor și instinctul cauzat de foame, de căutare disperată a sânului.
Pentru părinți, în aceste condiții, alăptarea cere în primul rând răbdare, persistență și încrederea că este doar un alt obstacol trecător. Este posibil ca un bebeluș cu colici să pară mai liniștit în urma administrării de formulă de lapte praf (din cauza încetinirii temporare a procesului digestiei), însă cred că un aparent beneficiu trecător nu ar trebui să ducă la privarea bebelușilor de avantajele incontestabile ale alăptării la sân.

Despre noi
În prezent, Darius are 8 săptămâni și este alăptat în continuare la sân. Pentru noi, alăptarea a fost o adevărată aventură, pe care am dorit să o împărtășesc tuturor proaspetelor mame care se regăsesc în condiții diferite de cele ideale. Sper să fie încurajate să persiste în eforturile lor de a le oferi bebelușilor laptele matern și confortul apropierii intime, la sân. Deși nu este întotdeauna ușor, de cele mai multe ori, obstacolele pot fi surmontate!

Pe de altă parte, dacă vor exista circumstanțe obiective care vor conduce la renunțarea la alăptare, cred că ar trebui să păstrăm în minte aspectele esențiale ale vieții. Indiferent de felul în care este hrănit, este important ca bebelușul să beneficieze de grija și dragostea părinților săi pentru a rămâne sănătos și a se dezvolta armonios.
Alăptarea pare in zilele noastre un ideal, însă esențială este prezența unei mame liniștite și încrezătoare că eforturile sale îi vor asigura bebelușului tot ceea ce este mai bun.

Publicat pe Lasă un comentariu

Alaptarea in primele zile de viata ale bebelusului

As vrea sa lamurim de la inceput un lucru: Fiecare mama are lapte necesar bebelusului ei inca din prima zi de viata, indiferent de modul prin care a nascut ☺
Indiferent de modul in care a nascut ?! Da, chiar si mamele care au nascut prin cezariana pot sa isi alapteze bebelusul cu succes, inca de la inceput. (Eugenia este un exemplu in acest sens)

Explicatia consta in faptul ca organismul mamei stie ca sarcina s-a incheiat in momentul in care placenta a parasit corpul mamei. In lipsa hormonilor placentari, prolactina este eliberata pentru a stimula secretia lactata.
Astfel, atat dupa o nastere naturala cu un travaliu de o durata considerabila, cat si in urma unei operatii de cezariana (indiferent daca s-a produs inainte ca travaliul sa se fi declansat sau dupa), fiecare mama ii poate oferi bebelusului ei hrana ideala, special conceputa pentru el: laptele matern.

Desigur, in cazul unei nasteri prin cezariana, mama va avea nevoie ca cineva din personalul medical sau din familie sa o ajute, sa-i pozitioneze copilul la san si sa o sprijine pe durata fiecarei alaptari din perioada post-operatorie, pana cand ea se va simti in putere sa se descurce singura.

Insa atat la o nastere naturala, cat si la una prin cezariana, unul dintre factorii cei mai importanti in initierea alaptarii este momentul in care bebelusul este pus pentru prima data la san. Si acest lucru este cel mai indicat sa se intample in primele 2 ore de viata. Atunci reflexul de supt este cel mai puternic, atunci bebelusul se va atasa corect la san si va suge in mod viguros colostrul.

Nevoile bebelusului de hrana sunt direct proportionale cu dimensiunea stomacului sau. Pentru o putere vizuala mai mare, va prezentam instrumentul de instruire in alaptare de la AmedaBelly Balls:
Belly Balls AmedaLa nastere, un stomacel are dimensiunea unui ou de prepelita si se umple din 5-7 ml de lapte.
In ziua a treia, dimensiunea stomacului de bebelus creste pana la aceea a unei mingi de ping-pong – 22-27 ml.
Abia din ziua a zecea de viata, un bebelus alaptat la cerere va ajunge sa aiba un stomac de dimensiunea unui ou mare de gaina – adica intre 60 si 81 ml.

Vizualizand marimea unui stomac de nou nascut in zilele 1, 3 si 10 de viata, putem sa intelegem mai usor de ce colostrul se secreta in cantitate atat de mica. Colostrul este acel lapte foarte concentrat (de consistenta unui sirop sau a mierii) pe care il are mama in sani inca din saptamana 20 de sarcina si pana aproximativ in ziua 3 postpartum.

Sanii unor mame pot curge inca din timpul sarcinii, ai altora nu vor curge nici in primele 2-3 zile dupa nastere, insa colostrul este acolo, in sani, asteptandu-l pe bebe. Astfel se explica si de ce mamele care nasc prematur pot sa-si alapteze copiii.

Dar ideea de baza pe care doresc sa o transmit si sa ramana in mintea fiecarei mame care citeste acest articol este ca are capacitatea sa isi hraneasca puiul la san. Tot ce are de facut este sa il asculte, sa ii inteleaga nevoia de hrana si apropiere si sa il puna la san atunci cand cere.
Tinand cont de aceste lucruri si cu un suport real de consiliere in alaptare, alaptarea va fi un proces placut si firesc pentru ambii protagonisti. Sau pentru cei trei protagonisti! ☺ Pentru ca suntem atat de minunat creati, ca organismul unei mame poate la fel de bine satisface nevoile de hrana pentru gemeni. Si cu putin efort, chiar si pentru tripleti ! ☺

Ramona Boroianu