Publicat pe Lasă un comentariu

Luăm medicamente în alăptare? – Partea 2

Medicamente în alăptare

Azi continuăm să vă informăm despre administrarea de medicamente în alăptare.

Efectul acestor medicamente asupra bebelușului?

Un prim raport cu privire la modul în care medicamentele și chimicalele trec în laptele matern a fost publicat în 1983 și apoi revizuit în 1989 și 1994.

În general, medicamentele trec în laptele matern în cantități foarte mici. Astfel, doza la care sugarii sunt expuși este foarte scăzută, cu mult mai scăzută până și decât doza uzuală pentru categoria de vârsta “sub 1 an”.

Cu toate acestea, toți bebelușii expuși la medicamente prin laptele matern trebuie observați cu privire la posibile efecte secundare. Printre aceste se numără: distrugerea florei intestinale și tulburări digestive de la unele antibiotice, sindrom cenușiu (cloramfenicol), tulburări neurologice (metronidazolul); methemoglobinemie (unele analgezice), diaree (purgativele), somnolență (sedativele), insuficiență corticosuprarenală și întârzierea creșterii (cortizonii); acidoză, hemoragii, tulburări respiratorii, convulsii (aspirină, indometacin), hipotiroidism (antitiroidienele). Sunt și medicamente complet interzise în alăptare, cum ar fi amiodarona, antireumatice (fenilbutazonă, săruri de aur), citostaticele, compușii radioactivi, litiul, retinoizii, medicamentele care scad producția de lapte (bromocriptină, diuretice tiazidice).

Procesul de trecere a medicamentului în lapte este unul extrem de complex, însă, este important de știut că întreaga cantitate eliminată prin lapte este doar 0,05 – 2% din concentrația plasmatică realizată de mamă. Contează foarte mult și raportul dintre concentrația medicamentului în lapte și concentrația în plasma mamei, raport care variază în timp. Un raport mai mare decât 1 înseamnă că respectivul medicament se concentrează în laptele de mamă. Însa 60% din medicamentele pentru care există date clinice au un raport lapte/plasmă mai mic decât 1. Alte 25% au un raport situat între 1 și 2. Doar 15% dintre medicamentele existente au un raport lapte/plasmă 2.

Cantitatea de medicament excretată în lapte depinde de mai mulți factori, pe care dacă îi cunoșteam se poate estima doza pe care sugarul o va primi prin laptele matern. Astfel, medicamentele care au greutate moleculară mică, substanțele liposolubile și neionizate trec în cantitate mare în laptele matern.

La ce să fim atente dacă luăm medicamente în alăptare:

1. liposolubilitatea – medicamentele cu liposolubilitate crescută trec în lapte în concentrații mai mari.
2. greutatea moleculară a medicamentului – cu cât este mai mică, cu atât trece mai mult în lapte.
3. legarea de proteinele din plasmă – cu cât această capacitate este mai mică, cu atât trece mai multă substanță liberă în laptele de mamă.
4. diferențele de PH – substanțele alcaline, de exemplu eritromicina, unele antihistaminice, diferiți alcaloizi trec mai ușor în lapte decât medicamentele acide.
5. cunoașterea timpului de înjumătățire – cu cât este mai scurt, cu atât trece mai puțin medicament în lapte.
6. doza – trec în laptele matern substanțele folosite în doze mari, repetate, timp îndelungat.
7. biodisponibilitatea orală și absorbția gastro-intestinală – medicamente cu biodisponibilitate orala slabă sunt antibioticele aminoglicozidice și cefalosporinele de gen. III.

Pentru ca bebelușul să fie afectat cât mai puțin, țineți cont de următoarele aspecte:

  • este terapia medicamentoasă realmente necesară? în acest caz trebuie consultate părerile medicilor mamei, dar și părerile pediatrului copilului, pentru a lua cea mai bună decizie cu privire la tratament
  • trebuie ales cel mai sigur medicament dintre toate, spre exemplu paracetamol în loc de aspirină.
  • expunerea bebelușului alăptat la substanțele conținute de medicament poate fi micșorată printr-un orar adaptat alăptării: medicamentele pot fi luate imediat după ce mama a alăptat, pentru a-și diminua concentrația până la următoarea sesiune de alăptat, ori pot fi administrate chiar înainte de somnul copilului.
  • folosirea metodelor alternative de administrare: spre exemplu, folosiți un spray nazal sau faceți nebulizări, în loc de bronhodilatatoare administrate oral.
  • utilizați cea mai mică doză posibilă
  • pompați și aruncați laptele, dacă terapia medicamentoasă o impune, pentru scurte perioade de timp
  • contactați un consultant în lactație din zona dumneavoastră (Lista completă a consultanților IBCLC)
  • consultați bazele de date cu privire la medicamentele permise în alăptare, cum ar fi LactMEd sau e-lactancia: http://toxnet.nlm.nih.gov/cgi-bin/sis/htmlgen?LACT, http://www.e-lactancia.org/

Surse: http://www.infantrisk.com/content/drug­entry­human­milk
http://kellymom.com/bf/can­i­breastfeed/meds/med­risks/
http://pediatrics.aappublications.org/content/108/3/776.full

Sursă foto: http://flic.kr/p/grFa6T

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *